Smardanul si Vidinul - 13
de George Cosbuc
Aceasta a fost cea din urma lupta a pedestrimii noastre.
Toata ostirea turceasca din Capitanovcea a fugit peste noapte in Vidin, asa ca imprejurul Vidinului nu mai erau de loc ostiri turcesti. Romanii au intrat a doua zi in Capitanovcea, asezandu-si oaste pana in Dunare.
Batalia de la Smardan in cele doua zile - 12 si 13 ianuarie 1878 - a fost cea mai crancena si mai iute dintre cate le-au purtat romanii in razboiul intreg.
Cand a fost s-aratam vitejia noastra, dorobantii au trecut peste sloi de ghiata si prin apa pana in piept, pe gerul Bobotezei si prin ploaie de gloante turcesti. Si cu putini am batut pe multi. In cateva ceasuri am batut trei redute aparate de tunuri si am pus mana si pe tunuri si pe aparatorii redutelor.
La Plevna am fost viteji, ziceau rusii, fiindca ii stiam pe ei langa noi si vorba ceea, fricosul cand se stie langa voinic se duce si el inainte. Toata lumea a vazut ca nu era un scaun vorba rusilor si ca noi am mers la moarte cu inima intreaga, nu carpita cu indemnuri rusesti.
La Smardan n-a fost nici un picior de rus. Ce era sa mai zica rauvoitorii nostri?
De aceea, bataia de la Smardan e cea mai vrednica dintre luptele noastre si de ea ne facem noi mai multa fala.
In luptele purtate, intr-aceste doua zile, noi am avut peste patru sute de morti si la vro sapte sute de raniti. Dintre ofiteri patru au pierit si sapte au fost raniti.
Pe cele trei regimente care s-au luptat la Smardan, joi si vineri - al patrulea si al saselea de linie, si al dorobantilor din Ramnic si Braila - le-a decorat domnitorul cu Steaua Romaniei, dand multe medalii ostenilor care au facut vitejii intr-aceasta stralucita lupta.
Vineri si sambata s-au adunat toate ostirile noastre inglotindu-se in jurul Vidinului si au inceput sa-l bata cu tunurile. Si l-au batut necontenit o saptamana, dintr-o suta de guri de foc.
Vidinul a suferit mult. Obuzurile noastre au aprins multe case din oras, multe magazine de-ale ostirii turcesti si de-ale locuitorilor. Vaietele orasenilor s-auzeau pana la tabara noastra. Locuitorii bulgari fugeau din oras si spuneau ca locuitorii Vidinului sunt cuprinsi de groaza si ca mereu cer lui Izet-pasa sa deschida portile cetatii si sa curme impotrivirea.
Turcii raspundeau slab cu tunurile, se vede ca isi curatau ghiulelele, hotarati fiind sa se impotriveasca vreme indelungata.
Turcii raspundeau slab cu tunurile, se vede ca isi curatau ghiulelele, hotarati fiind sa se impotriveasca vreme indelungata.
Vineri, 20 ianuarie, romanii au incetat focul, iar colonelul nostru, Falcoianu, a mers in Vidin si a vorbit cu Izedt-pasa, spunandu-i ca impotrivirea cetatii e fara de folos, ca romanii au sa faca ruina cetatea si s-o aprinda si ca de aceea ar fi mai bine daca Izet s-ar inchina.
Izet insa a raspuns intocmai ca Osman din Plevna. A spus ca el vede bine cat sufera cetatea si orasul; ca locuitorii il tot roaga sa se inchine, dar el nu poate face acest lucru, caci se gandeste intai de toate la datoria sa de ostean si la onoarea armatei.
Vineri seara, in urma raspunsului lui, romanii au inceput focul din nou si au batut sambata si duminica pana la amiazi.
Dumineca l-au incetat cu totul. Sosise stirea din partea domnitorului ca rusii au facut pace cu turcii si au incetat dusmania.
Aceasta stire a fost trimisa si lui Izet-pasa in Vidin din partea noastra. Izet stia de pace, n-avea insa nici o porunca din partea sultanului ce sa faca.
Porunca sultanului a venit abia peste trei saptamani. El spunea lui Izet sa iasa din cetate cu toate ostile sale, sa deschida portile cetatii si sa inchine orasul.
Smardanul si Vidinul - 01
Smardanul si Vidinul - 02
Smardanul si Vidinul - 03
Smardanul si Vidinul - 04
Smardanul si Vidinul - 05
Smardanul si Vidinul - 06
Smardanul si Vidinul - 07
Smardanul si Vidinul - 08
Smardanul si Vidinul - 09
Smardanul si Vidinul - 10
Smardanul si Vidinul - 11
Smardanul si Vidinul - 12
Smardanul si Vidinul - 13
Smardanul si Vidinul - 14
Aceasta pagina a fost accesata de 2063 ori.
