Smardanul si Vidinul - 11
de George Cosbuc
"Si a treia reduta e a noastra!" au inceput sa povesteasca dorobantii.
Cand li s-a dat porunca sa plece de la Dambovita, unde stetea regimentul dorobantilor, au pornit in josul raului, turcii le-au prins de veste si au deschis focul.
Napraznicia focului a fost asa de negraita, incat le-a rupt regimentul. O parte cum a spus maiorul Ulescu, a fost batuta de catre reduta dintre Smardan si Inova. Alta parte a fost impinsa indarat.
Dar capitanul Saguna, cu un batalion, a razbit inainte.
Reduta era insa dincolo de rau si pod nicairi. Dorobantii n-au stat sa se gandeasca mult. Au intrat in apa, cu toate ca le era pana la brau si pana la piept, ei s-au luptat cu sloii de ghiata si-au trecut dincolo.
Iar in vremea cand treceau raul, tinand pusca si cartusiera cu mainile ridicate pana peste cap, turcii ii plouau de gloante.
Au ramas multi dintre ei in rau, parte striviti de sloi, parte izbiti de plumbi. Dar ce, era sa-i tie raul pe loc?
Se vede ca turcii s-au ingrozit cand au vazut cum trec romanii prin rau. Au tras ca nebunii cata vreme dorobantii treceau prin apa si numai capetele li se vedeau dintre sloi, dar dupa ce iesira romanii la mal, vazura turcii ca nu e de stat la vorba cu oameni asa de indrazneti.
Au mai tras ei cu pusca din reduta cat au mai tras si apoi au fugit cat au putut. Cei ce n-apucara sa fuga si-au dat pustile si s-au aruncat in genunchi, cerandu-ne mila.
Aveau doua tunuri in reduta, dar s-au purtat asa de bine, ca le-au luat cu ei cei ce au fugit in Vidin.
Toate tariile turcesti de la Smardan erau acum cucerite. In satul vecin, insa, in Capitanovcea mai erau companii de turci care se mai sporisera prin cei fugiti de prin redutele Smardanului.
Ai nostri purtau grija acestora. Se inserase de tot si romanii simteau nevoia sa stea toata noaptea in picioare, ca nu cumva sa-i loveasca turcii peste noapte.
Soldatii erau flamanzi si obositi. Capitanii companiilor veneau rand pe rand la colonel si-i spuneau ca soldatii n-au gloante si la noapte va fi rau, daca s-ar intampla sa vie turcii.
-Nimeni n-are gloante?
-Unii au mai multe, unii mai putine, iar altii n-au de loc raspunsera capitanii.
-Asa e rau. Trebuie sa aiba toti. Adunati toti plumbii si vedeti cati sunt, apoi impartiti-i din nou, dand tuturor soldatilor deopotriva.
S-a facut asa si au venit cate sapte plumbi de om.
Apoi isi intarira strajile de noapte si-si randuira paza prin redute si in Smardan. Cei mai multi n-au dormit cat a fost noaptea de mare. Gemetele ranitilor s-au auzit necontenit cat a fost noaptea, caci nimeni n-avuse vreme sa-i adune. Ranitii zaceau in amestec, romanii cu turcii, care cum ii apucase vremea si locul. Cei de prin sat, cati au cazut pe drum s-au tarat prin case si au fost scutiti macar de vant si de umezeala, dar a fost nespus de rau de cei ce cazusera pe campie.
Noaptea a trecut in liniste cu toate ca era cu putinta izvodirea unei primejdii. Cei din Smardan duceau grija sa nu se fi ascuns turcii prin case si sa sara asupra lor; cei din redute se temeau ca turcii mai ales la reduta vor tinti, daca vor veni, iar cei ce au mers in Inova se temeau de apropierea Capitanovcei unde se stia ca s-au inglotit taboarele.
In urma tot cei ce a tabarat in Inova au dat de primejdie.
Abia s-a luminat de ziua cand a inceput sa bata alarma. Toti ai nostri, de prin Smardan si de prin redute, sarira in picioare. Ce era la Inova? I-au izbit turcii?
Pe drumul Capitanovcei se vedea rasarind o negura de pedestrime turceasca. Turcii apucasera drumul cu noaptea in cap si veneau desfasurandu-se pe campie, cu doua tunuri si cu basibuzuci calari.
Cand au fost la vreo doua mii de pasi s-au randuit in linie de bataie si au inceput sa vie tot mai iute si mai amenintator. Tunurile lor so-au deschis focul spre Inova si tinteau bine. Cand au fost la o mie de pasi, pedestrimea a inceput si ea sa traga cu pustile.
Era rau. Turcii veneau iute si multi. Ai nostri erau putini si n-aveau decat abia cate sapte plumbi.
-Sa stati in neclintire, zise colonelul si sa nu traga nimeni cu pusca. Lasati pe turci sa se apropie pana la treizeci de pasi si atunci descarcati pustile. N-avem gloante, trebuie sa ne batem cu baioneta.
Asta ar fi fost un chip de a mantui companiile. Dar s-a intamplat altfel. Turcii nu s-au apropiat pana la treizeci de pasi. S-au oprit la cinci sute de pasi si trageau necontenit spre ai nostri, ranind si ucizand.
Ai nostri au stat cat au stat in neclintire. Dar cat era sa stea? Turcii puteau sa traga intr-una pana deseara, iar romanii sa stea cu mainile in san, lasandu-se sa fie ucisi.
Flacaii isi pierd rabdarea si fara de nici o porunca incep sa traga spre turci. O salva, doua, trei. Turcii isi indoiesc focurile si stau tot mai indrazneti. Romanii isi cheltuisera trei plumbi din sapte cati aveau.
Mai o salva, mai una si iarasi una. Degeaba. Turcii steteau ca zidul si trageau cu manie, de scufundau pamantul. Eu aveau cate o suta cincizeci de plumbi de om. Romanii mai aveau cate un singur plumb!
Atunci, colonelul in deznadejde trimite porunca sa vie alte companii, nu ca ajutor, ci ca sa schimbe pe celelalte. Companiile care veneau plumbii toti, adica sapte.
Putin lucru, iar alte companii nu erau pe aproape.
Dar una o stim noi si alta o stiau turcii. De unde sa banuiasca ei ca romanii n-au plumbi! Cum ar mai fi dat iama. Dar asa, cand vazura pe campie alergand companiile, carora li se dase strajnica porunca sa nu traga decat la treizeci de pasi, turcii se cutremurara. Crezura ca vin sa sporeasca pe celelalte.
Repede, ei se adunara, isi intoarsera tunurile si-o apucara indarat de unde plecara. Noi am fi putut sa-i gonim de-a lungul campiei, de ti-ar fi fost mai mare dragul, dar lipsa plumbilor ne tinea pe loc. Nu ne da mana sa-i zadarim, ca nu cumva sa se intoarca si sa ne cunoasca din rara descarcare ca nu avem gloante.
-Dar daca se intorc, mai baieti, mai multi, mai cu virtute?
-Ne fac de rusine! Ia, chemati pe cei din redute, ca sa-i speriem macar cu multimea.
-Nu va temeti, flacai. N-au sa mai vie. Mai bine e langa pilaf, la foc, decat pe o strasnicie de ger ca aceasta sa bati campii!
Ei faceau glume si nu stiau, bietii, unde le sta capul.
Smardanul si Vidinul - 01
Smardanul si Vidinul - 02
Smardanul si Vidinul - 03
Smardanul si Vidinul - 04
Smardanul si Vidinul - 05
Smardanul si Vidinul - 06
Smardanul si Vidinul - 07
Smardanul si Vidinul - 08
Smardanul si Vidinul - 09
Smardanul si Vidinul - 10
Smardanul si Vidinul - 11
Smardanul si Vidinul - 12
Smardanul si Vidinul - 13
Smardanul si Vidinul - 14
Aceasta pagina a fost accesata de 2232 ori.
