Smardanul si Vidinul - 06
de George Cosbuc
Ziua de miercuri, la o saptamana dupa Boboteaza, 12 ianuarie 1878, a fost hotarata pentru lupta cea mare. Romanii aveau sa dea navala de pretutindeni asupra satelor de pe langa Vidin, care aveau ostire in ele.
Lupta de capetenie avea sa se dea la Smardan. Satul acesta era tinta luptei. Dar ca sa-l poata bate cu folos, romanii trebuiau sa tie incurcati pe turcii din celelalte sate ca sa nu alerge la Smardan. Aceste case erau Tatargicul, Rupcea si Rainovcea, dar mai ales Novoselu.
Sa va povestesc intai luptele de la satele acestea.
Partea de ostire din fata Tatargicului incepu lupta inca de cu noapte. Regimentul dorobantilor gorjeni si valceni, impreuna cu al optulea de linie, se azvarli asupra Tatargicului.
In vremea asta, toate tunurile din partea locului bat asupra Novoselului, ca sa impiedice pe turcii din satul acesta de a veni intr-ajutor la Tatargic.
Turcii, indata ce zaresc pe ai nostri ca inainteaza, le ies inainte si incep sa arunce cu multa strajnicie plumbii. Cei din Novoselu, neputand iesi de frica tunurilor noastre, incep si ei la randul lor sa bata cu tunurile spre dorobantii nostri.
Dorobantii inainteaza cu inima voinica si dau navala cu multa virtute. Avantul lor creste, cand vad pe de alta parte a satului sosind in pas alergator regimentul de linie.
Era ceata pe campie si frig. Abia rasarise soarele. Soldatii nostri alunecau pe zapada inghetata si cu toate acestea asa de iute inaintau incat bagara groaza in turci. Tunurile turcesti bateau des, dar nu erau bine indreptate si ghiulele se duceau prea departe ori pe de laturi.
Turcii nu stetera mult de harta; isi stransera lucrurile si fugira spre Novoselu. Dupa un ceas de la inceperea luptei, gorjenii si valcenii au intrat in Tatargic. Indata dupa ei sosi pe alta parte regimentul de linie. Ai nostri se inglotira apoi, repede, dorobantii isi adusera tunurile, le asezara in santurile parasite de turci si le indreptara spre Novoselu si Vidin.
Pe la opt ceasuri dimineata, intariturile Tatargicului erau ale noastre. Ucisi aveam vreo 14 soldati.
Pe la zece ceasuri erau ale noastre si intariturile de la Rupcea si Rainovcea.
Cam pe timpul cand intrau gorjenii si valcenii in Tatargic, dorobantii din Muscel si din Arges, in amestec cu galatenii pornisera asupra Rupcei. Acesti au fost mai norocosi, caci nimeni nu i-a suparat in cale si, cand ajunsera la santurile din jurul satului, le gasira goale.
Turcii simtind ca cei din Tatargic au fugit spre Novoselu, s-au gandit ca tot e mai bine sa faca si ei asa
La satul Rainovcea acelasi lucru. Dorobantii din Romanati si din Olt au gasit satul gol de ostire. Ei ocupara satele si dealurile lor, asezand tunurie pe creste.
Acum ramanea Novoselu si Smardanul.
Novoselul, care e intre Tatargic si Rupcea, dar mai adancit spre Vidin, era un cuib puternic al turcilor. Aici s-adunasera turcii cu pricepere si cu toate puterile lor, caci erau la adapost sub zidurile cetatii.
Era greu sa te apropii de Novoselu, tocmai fiindca era prea sub cetate, si mai era si acoperit de tunurile de la Smardan si de la Inova; iar in vremea cat vor tine pe turci in lupta la aceste sate, un regiment romanesc sa inceapa si el sa dea navala spre Novoselu, dar nu ca sa-i izbeasca cu dinadinsul, ci numai ca sa incurce si sa tie locului pe turci.
Smardanul insa nu era jucarie. Avea doua redute puternice la marginea satului si satul intreg era plin de ostire. Peste doua mii de soldati aparau satul, avand tunuri. Iar la Inova era alta reduta, legata cu santuri de redutele Smardanului.
Ostirea randuita sa cucereasca Smardanul n-a putut sa inceapa lupta la vreme, din pricina cetii, care in partea aceea era mai deasa. Dar, regimentul dorobantilor din Mehedinti si Dolj, randuit sa s-apropie de Novoselu, a inceput cam pe la amiazi sa se lase la harta.
Cum am spus mai inainte, imprejurimile Vidinului sunt mlastinoase, iar Novoselul e chiar in mijlocul mlasinii pe un colnic. Ai nostri nu aveau pe unde sa se apropie de Novoselu, decat pe sosea. Turcii se ingramadisera, deci, la un pod de pe sosea, peste o gafa, ca sa tie in loc pe romani.
Companiile regimentului s-azvarlira vitejeste spre pod. Nici turcii, nici ai nostri n-au tras cu pusca, ci de-a dreptul se izbira piept la piept. Turcii au lasat pe romani sa s-apropie, pana vor intra pe pod ca sa traga atunci cu gloantele - in gramada. Dar cand au ajuns ai nostri la pod, s-au azvarlit asa de iute spre turci, incat turcii n-au avut vreme sa traga. S-au incaierat companiile din frunte, de amandoua partile; un sir de soldati de-ai nostri au cazut dintr-o data la pamant. A urmat, apoi, o invalmaseala scurta; mai repede decat va spui s-a facut o gramada de morti in capul podului, de romani si turci. Indarjiti se strapungeau luptatorii cu baioneta si-si striveau capetele cu patul pustii. In cata vreme zici un Tatal nostru, se ispravise totul. Turcii au inceput sa se treraga incet spre Novoselu, impuscand intr-ai nostri. Lupta asta a fost cea mai scurta, din cate le-au purtat romanii, si una dintre cele mai sangeroase. Peste o suta de oameni zaceau claie pe gramada - si morti si raniti- in amestec turci cu romani. Mehedintenii, nici la podul Harletului, n-au navalit cu atata vitejie in turci, ca acum. Tocmai de aceea domnitorul Carol a laudat regimentul dorobantilor mehedinteni mai cu osebire si l-a deocrat cu "Steaua Romaniei".
Lupta de la podul Novoselului a fost numai o prevestire sangeroasa a luptelor ce au urmat, la vro cateva ceasuri in urma, la Smardan. La redutele satului acestuia, romanii si-au aratat toata vitejia, iar lupta lor e cea mai vrednica de aducere aminte dintre toate de cate am avut noi parte.
Smardanul si Vidinul - 01
Smardanul si Vidinul - 02
Smardanul si Vidinul - 03
Smardanul si Vidinul - 04
Smardanul si Vidinul - 05
Smardanul si Vidinul - 06
Smardanul si Vidinul - 07
Smardanul si Vidinul - 08
Smardanul si Vidinul - 09
Smardanul si Vidinul - 10
Smardanul si Vidinul - 11
Smardanul si Vidinul - 12
Smardanul si Vidinul - 13
Smardanul si Vidinul - 14
Aceasta pagina a fost accesata de 2344 ori.
