Sarirea noastra intr-ajutor - 04
de George Cosbuc
Cu toate ca Osman din Vidin plecase fara preget si facuse in goana drumul spre Nicopole, a sosit prea tarziu. Pe la jumatatea drumului i-a venit vestea ca cetatea Nicopolei a fost batuta.
Acum putea sa faca una din doua: ori sa mearga inainte, si sa se apuce de hartuiala cu rusii, ori sa se intoarca indarat la Vidin. Avea insa numai zece batalioane si chibzuindu-si puterile a vazut ca e prea slab si obosit de alergatura drumului ca sa poata da piept cu rusii. Sa se intoarca la Vidin nu-l lasa inima. In Vidin ar fi stat prea departe de locul razboiului si nu-i venea la socoteala sa stea deoparte cu mainile-n san, cata vreme era nevoie de osti acolo unde era invalmasagul.
Ii mai ramanea o cale: sa stea pe loc. Dar, in camp deschis ii era greu sa stea pe loc cu putina oaste si fiindu-i rusii aproape; si daca nu voia sa mearga el spre rusi, cine sta impotriva sa nu vie rusii asupra lui? De aceea, el, fara sa stea mult pe ganduri, si-a schimbat drumul la dreapta spre delauri, la locuri intarite si a intrat in Plevna.
Asta a fost luni, la o saptamana dupa San-Petru. Plevna nu avea nici ziduri si nici altfel de aparari. Era, ca si astazi, un orasel deschis, asezat pe dealuri la imbucatura vaii Tucenita in valea Grivitei, nu departe de raul Vidinului. Locuitorii Plevnei erau in cea mai mare parte bulgari, putini turci si romani. Oraselul e ptit intre dealuri, iar caile ce ies din el trec prin vai stramte si pline de cotituri.
Osman, de unde ti-a cotit drumul, facuse trei zile de cale pana la Plevna. Daca rusii ar fi plecat spre Plevna, indata dupa luarea Nicopolei ar fi ajuns la Plevna inaintea lui Osman, ori poate cu el deodata. Ori asa, ori as,a lucrurile ar fi luat alta fata si poate nu s-ar fi izvodit perirea cea multa de mai tarziu in jurul Plevnei/
Rusii insa au plecat dupa el abia a treia zi, adica tocmai in ziua sosirii lui Osman in Plevna.
Osman, indata ce a ajuns in Plevna, s-a apucat sa inchida caile orasului din toate partile. Si-a sapat santuri, a ridicat ziduri de pamant, si-a impartit cele catev atunuri pe creste de deal, si-a ascuns oastea prin ogoarele vailor si ori unde era vrun loc adapostit. Toate acestea le facuse cu atat zor, incata treia zi era inchis intr-o vizuina din care nu-l puteai scoate cu una, cu doua.
El stia bin ca rusii au sa se faca luntre si punte ca sa-l scoata din Pleva; de aceea, pe langa lucrurile de intarire, el si-a adunat ostire de prin orasele mai mari de prin imprejurime. Adunase pana la 20 de mii de oameni in Plevna; ostire aleasa, cu ce a adus el din Vidin, cu ce a strans in pripa si cu cerchezii pe care i-a gasit in Plevna.
A treia zi, rusii erau la Plevna. Increzuti pe de o parte, iar pe alta luand in bataie de joc pe Osman si nedandu-si osteneala sa-i iscodeasca puterile, ei au plecat spre Plevna in nesocotire. Biruintele de pana acum le zapacisera mintea, caci pana acum se jucasera cu turcii.
Cele 18 batalioane de pedestrime ruseasca, cu 46 de tunuri, sosesc miercuri, dupa amiazi, sub dealurile Plevnei, si se intind pe sub ele gatite sa razbeasca a doua zi in oras. Ostirile se insira, incingand Plevna de doua parti. Prins intre doua focuri. Osman n=avea ce face decat sa se traga spre partea cea deschisa spre raul Vid, la apus, iar rusii, stramtorandu-l spre rapele malului, aveau sa-l prabuseasca in rau. Asta era socoteala de acasa a rusilor.
Dar cand a fost la targ, nu li s-a potrivit.
A doua zi, cu noaptea in cap, rusii incep sa dea cu tunurile si sa inainteze peste delauri spre Plevna.
Spun unii, ca Osman ar fi voit sa prinsa in cursa pe rusi, altii, ca si-ar fi batut joc de ei nevrand sa sta la vorba mai de-a dreptul ori ca nu voia s-arate rusilor ce putere are. Atata se stie ca turcii pe crestele dealurilor se tot trageau spre oras, ori fatarind slabiciune. ori intr-adevar fiind slabi. Rusii care inaintau dinspre satul Bucova, cucerira un deal dupa altul, coborara prin vai, risipind batalioanele lui Osman, si merue impingang pe turci indarat. In urma, ei coborara cel din urma deal, si cu baionetele pe pusca intrara in Plevna.
De odata, ca prin farmec, ulitele Plevnei se umplura de turci. De prin toate ferstrele caselor curgeau plumbi ca ploaia, de dupa garduri ostasii lui Osman ochiau tot in carne vie de rus, pe acoperisurile caselor se ivira cetele de basibuzuci care au stat ascunsi si pustiira pe rusii zapaciti de atata foc. Batalioanele rusesti se resfirara pe ulite, dar pretutindeni ii astepta aceeasi prapadenie. Inainte nu mai puteau sa mearga; dau deci indarat, sa iasa din oras. Dar atunci vad ca drumul li-e inchis.
Rusii scosi din minte se zbat ca pestii in plasa; inainte foc, la spate foc, de laturi foc, si foc de deasupra de pe case. Ei alergara de colo pana colo, sar gardurile si dau prin gradini, s-arunca in turbare si in deznadejde, prin case. Generalul care-i comanda cade trasnit de plumbi, cad ofiterii unul dupa altul, iar ostenii s-astern pamantului ca frunzele toamna. Partea aceea a orasului era numai fum si foc si salbatec amestec de oameni incaierati, prin case, prin curti, prin gradini, pe strazi; ajunsera piept la piept, om cu om, si-si izbeau creierii cu patul pustii si se spintecau cu baionetele, si moartea intr-o mie de chipuri istovea pe rusi. N-au scapat de moarte decat cei ce avura norocul sa se strecoare nesimtiti de turci spre marginile orasului si cei ce i-au fost prea dragi lui Dumnezeu de a facut minuni cu dansii.
In toiul acesta sosesc aproape de oras si rusii ce ianintau despre rasarit, de la Grivita. Parca-i mana ursita peririi.
Turcii din oras ii iau si pe acestia in primire, deschizand asupra lor un foc grozav, s-aduna din toate partile si incep sa-i potoleasca. Iti era mai mare mila cat de desi cadeau soldatii rusi, izbiti de multimea paganilor.Cadeau cu zecile, cu sutele, cadeau maiorii si coloneii, chiar insusi generalul comandant a cazut mort sub picioarele cailor. Nu aveau nici plumbi sa se lupte, dar chiar sa fi avut n-ar fi avut nici de folos. Degeaba le-au venit in ajutor batalioanele de sprijin, degeaba se batura vitejeste cu totii. Dupa 6 ceasuri de lupta, rusii au inceput sa fuga peste toate dealurile. Ei isi lasasera ranitele la satul Radiselu, cand plecara, iar acum fugind intr-alte parti, si-au lasat pierzarii si ranite si merinde si pusti si tunuri si au apucat incotro vedeau cu ochii. Pierdura vro patru mii de pusti, 2 tunuri si vro 20 de care cu munitiuni si cu hrana. Si norocul lor ca tocmai sosise un regiment rus de la Nicopole, care a incurcat putin pe turci, caci altfel turcii n-ar fi lasat nici picior de rus pe langa Plevna.
La amiaza, rusii erau departe de Plevna, in tabara lor, deznadajduiti si cuprinsi de spaima. Plecasera in lupta vreo 6000. Peste 2000 dintre dansii erau raniti si zaceau prin iarba, iar in Plevna ramasesera peste o mie. Pe cei raniti, ramasi in Pelvna, i-au batjocorit turcii in chip neomenesc, schingiunindu-i dupa obieiul paganilor. I-au ars de vii, i-au spintecat si i-au taiat bucati. Unui maior i-au spintecat burta si apoi l-au silit sa fuga, si dupa ce maiorul, impiedicandu-se in matele sale, a cazur, turcii i-au taiat rand pe rand urechile, nasul, limba, i-au scos ochii si l-au azvarlit apoi cainilor.
Sarirea noastra intr-ajutor - 01
Sarirea noastra intr-ajutor - 02
Sarirea noastra intr-ajutor - 03
Sarirea noastra intr-ajutor - 04
Sarirea noastra intr-ajutor - 05
Sarirea noastra intr-ajutor - 06
Sarirea noastra intr-ajutor - 07
Sarirea noastra intr-ajutor - 08
Sarirea noastra intr-ajutor - 09
Sarirea noastra intr-ajutor - 10
Aceasta pagina a fost accesata de 1991 ori.
