Sarirea noastra intr-ajutor - 03
de George Cosbuc
Plevna rasarise ca din pamant. Nici pan-atunci, nici de-atunci incoace, n-a fost cetate intarita si nici ostire n-avea intransa. Numai vitejia lui Osman a facut-o cetate vremelnica si cuib de trasnete.
In goana lor spre Tarigrad, rusii trecusera odata prin Plevna si se hartuira cu batalionul turcesc si cu cerchezii care erau acolo, si alergara inainte. Cand au trecut prin ea, ca printr-un orasel fara insemnatate, nici nu visau ca vor peri zeci de mii de rusi si ca cinci luni se vor zvarcoli ca sa poata strabate a doua oara intransa. Daca in trecerea lor ar fi lasat vreo doua regimente in Plevna, Osman n-ar fi nazuit spre acest oras si nu s-ar fi izvodit perirea cea multa de mai tarziu. Dar cine sa stie vrerile lui Dumnezeu!
Intinzandu-se rusii spre dreapta cu ostile lor, au ajuns si la cetatea Nicopolei, pe malul Dunarii, fata in fata cu Turnu-Magurele, si au inceput s-o bata cu tunurile. De aci a inceput raul rusilor.
De la Nicopole, de-a lungul Dunarii pana la hotarele sarbilor, toate cetatile si ostirile turcesti erau puse sub comanda lui Osman pasa, care statea in puternica cetate a Vidinului. CVat a tinut pan-acum razboiul, Osman nu s-a miscat din Vidin si nici ostirile lui, din partea aceea a locului, nu s-au cladit din loc.
Generalii turci aveau sa-si apere fiecare cetatule lor, asa si Osman pe ale sale. Si cata vreme rusii bateau alte cetati si ostiri de ale altor generali turci, Osman statea in cuibul sau in liniste. Dar cand au ajuns rusii si la cettaile lui, aducand primejdia, atunci Osman si-a ridicat ostile si s-a azvarlit dupa rusi.
Iar lucrul acesta s-a petrecut asa.
Cand au ajuns rusii sub cetate, comandantul ostirilor din Nicopole, vazand primejdia, i-a dat de stire lui Osman intrbandu-l ce sa faca: sa lase cetatea in mainile rusilor, iar ostirile turcesti sa se dea indarat spre Vidin, ori sa se impotrivasca?
Osman ii trimise indarat porunca, sa faca impotrivire, caci el insusi are sa vie din Vidin cu oaste de ajutor. Si intr-adevar, Osman cu o parte din oastea cate o avea in Vidin, a plecat deodata cu solul care ducea raspunsul.
In Nicopole erau la opt mii de ostasi in patru redute foarte chibzuit asezate spre patru parti ale cerului, stapanind din ele toate intaririle din oras. In fata redutelor de pe inaltimi, coastele dealurilor erau acoperite cu porumb, cu vii si cu pomi; turcii isi sapasera pe coaste santuri, aparate de tunuri, iar printre pomi ascunsera siruri de ostasi ochitori.
Rusii, cu o putere de doua ori mai mare decat a turcilor, incepura bataia intr-o dimineata pe la patru ceasuri. Lupta a tinut toata ziua. Turcii s-au aparat vitejeste, dar coplesiti si de numar si stramtorati din lipsa plumburilor au trebuit sa se traga tot mai spre adancul puterii lor. Se facuse noapte si lupta nu se domolise, dar turcii erau pierduti, caci stateau gramada la un loc, impinsi de toate partile spre reduta cea de capetenie. Pe la noua ceasuri seara, doua batalioane turcesti s-azvarlira spre rusi, rupandu-le randurile si, scapand la larg, apucara drumul spre vidin ca sa se impreune cu Osman.
Acestia sunt singurii turci care n-au cazut prinsi in mana rusilor. Cealalta ostire toata - la vro sapte mii de oameni - a fost prinsa.
Perisera insa peste 1300 de rusi.
A doua zi - la 4 iulie - Nicopole a intrat in stapanirea rusilor. Rusii puteau acum sa ridice al doilea pod peste Dunare, de la Nicopole la Turnu-Magurele, ca sa-si mai inlesneasca drumurile. Tototdata, ei isi largira calea si scapara de grija ca Osman are sa le sara in spate avand la Nicopole cettae tare, unde sa-si adune puterile cele imprastiate de-a lungul Dunarii pana la Vidin.
Calaretii rusi s-au resfirat in toate partile ca sa ia in stapanire calea raului Osma, iar o parte din pedestrime sub comanda generalului Sildner, a pornit de-a lungul raului ca sa se intalneasca in valea raului Vid, la Plevna, cu alta oaste care venea dintr-alta parte. Oraselul Plevna era punctul de intalnire al multor drumuri spre Rusciuc, spre Sofia, Orhania si spre Tarigrad, tot cai mari spre cetati puternice. Aici aveau sa se impreune ostirile biruitorilor rusi, si dinspre Dunare si dinspre Dobrogea, ca sa treaca apoi spre Balcani, spre inima tarii turcesti.
Sarirea noastra intr-ajutor - 01
Sarirea noastra intr-ajutor - 02
Sarirea noastra intr-ajutor - 03
Sarirea noastra intr-ajutor - 04
Sarirea noastra intr-ajutor - 05
Sarirea noastra intr-ajutor - 06
Sarirea noastra intr-ajutor - 07
Sarirea noastra intr-ajutor - 08
Sarirea noastra intr-ajutor - 09
Sarirea noastra intr-ajutor - 10
Aceasta pagina a fost accesata de 1934 ori.
