Risipirea Plevnei - 16
de George Cosbuc
In ziua luptei celei mari, cand s-a predat Osman a fost vreme buna si calda. Soldatii turci au iesit din Plevna numai in bluze, incarcandu-si mantalele in carute. Ei, in credinta ca isi vor deschide drum printre ostile crestine, au pornit in haine usoare, ca sa se poata lupta mai sprinteni.
Osman le dase mancare pe trei zile.
Rand pe rand, dupa cum depuneau armele, turcii treceau podul de peste Vid. De aici apoi erau rupti in carduri mari si porniti incet catre Dunare.
Dar abia a treia zi a putut sa porneasca cel dintai convoi. Si au trecut doua saptamani pana ce sa se goleasca toata campia de ei.
De negraita jale si de cutremur era privelistea bietilor turci ingramaditi acolo pe campie. Cine a trecut pe acolo in zilele acestea nu va uita nici in mormant ticalosia ce a vazut-o.
Se schimbase vremea. Dase viscol cu zapada si era ger de crapau pietrele. Strajnicia asta de vreme apucase pe bietii turci in mijlocul campiei nesfarsite, deschise de pretutindeni si fara nici un fel de adapostire.
In fiecare noapte mureau de frig cu sutele. Dimineata se vedeau in zapada ici si colo culcusuri, unde s-adunasera peste noapte turcii, gramada, unii peste altii, ca sa se incalzeasca. O seama se ridicau in zorii zilei tepeni si cu junghiuri in toate oasele, dar altii nu se mai desteptau. Ii vedeai morti, gramada, cu ochii ca de sticla, semanati de-a lungul campiei. Si - lucru de groaza - toti acesti morti erau despuiati pana la piele, caci tovarasii lor indata ce-i vedeau morti, ii dezbracau de haine si le imbracau ei, ca sa nu piarda de frig.
Iar printre cadavre zaceau cei bolnavi si acei ce mureau. Aceia dintre ei, care erau nascuti in tarile calde, unde nu e niciodata iarna, pierira mai intai de frig. Harapii erau adunati unii peste altii, gramezi colo si colo, iar peste ei cadea zapada cerului si-i ingropa. Si, pretutindeni, cat era campia de mare, s-auzeau gemete nesfarsite si ragnete si vecinicul strigat desnadajduit al turcilor: Alah, Alah! Si pretutindeni, unde te uitai, numai oameni intinsi pe zapada, unii zvarcolindu-se in gura mortii, altii murind in liniste cu capul ingropat in zapada.
Cei mai voinici ori aceia care au avut norocul sa fie imbracati mai bine, toata ziua alergau si jucau din picioare, ca sa se incalzeasca. Vedeai necontenit cum ici si colo cate unul dintre cei ce jucau prin zapada, cadea deodata fulgerat pe junghiuri ori razbit de ger si s-asternea campiei ca sa moara.
Pe la amiazi veneau carutele ambulantei rusesti ca s-adune mortii. In marginea campiei sapau soldatii cate o groapa mare, apoi veneau cu carutele si rasturnau gramada in groapa pe cei morti. Pe cei bolnavi, care mureau in zapada ii lasau acolo, asteptand ca sa moara si sa-i incarce in carute. In Plevna era pe vremea aceea peste zece mii de bolnavi, parte rusi si romani, parte turci dintre aceia pe care ii parasise Osman in ziua iesirii sale din Plevna. Nu era loc unde sa mai duca si pe bolnavii de pe campia Vidului.
Cu toate acestea, daca rusii ar fi avut mai multa mila, ar fi putut sa scape de atatea suferinte pe robitii turci. In marginea Plevnei erau magaziile ostirilor lui Osman, niste cladiri nesfarsite de largi si steteau acum goale cu totul. Rusii ar fi putut sa adaposteasca intr-acele magazii mai mult de jumatate dintre turcii robiti; dar, in loc sa-i duca acolo, ca sa fie macar scutiti de vant si de ger, i-a adunat pe campia deschisa a Vidului. Si numai la urma de tot le-a dat prin cap ca trebuia sa faca asa, la urma cand se golise campia de turci si murisera peste zece mii de oameni in viscolul campiei.
Si tot asa au facut si cu mancarea. In Plevna mai erau cateva magazii cu faina si cu orez, ramase de la Osman. Dar, rusii nu s-au gandit decat la urma, dupa vreo zece zile, sa deschida magaziile si sa nu lase pe turci sa moara de foame.
Ca, intr-adevar, ,mureau lihniti de foame turcii de pe campie. Mancarea pe trei zile, cata o luasera cu ei la iesirea din Plevna, s-a ispravit iute. A treia zi, turcii n-au mai avut ce manca. Si sase zile de-a randul n-au mancat nimic. Rusilor le era cu neputinta sa hraneasca, din tainul lor, patruzeci de mii de oameni. La inceput, rusii si romanii au impartit painea si tutunul cu turcii, dar dupa ce s-a indelungat vremea si duceau lipsa si ei, n-au avut ce sa le mai faca.
Si asa, turcii, fara haine in spate si desculti, prin zapada inghetata, dormind in viscol, se topeau de foame si se prapadesc in voia Domnului.
La urma, cand rusii au deschis magaziile cu faina, unii dintre turci, istoviti de foame, n-au putut sa manance de lihneala; unii erau asa de slabi incat n-aveau puterea sa-si miste falciile; iar altii dupa ce au mancat painea au cazut deodata morti.
Mai erau pe campie vro 12 mii de robiti, cand li s-au adus intaia oara paine. Ceilalti, pana la patruzeci de mii, cati au ramas cu sufletul in oase, au fost porniti de mai-nainte pe drum catre Nicpole fara nici o merinde si goi, asa cum i-a gasit vremea.
Li se da paine goala; o paine de un kilogram pe zi. Un sergent rus sta in caruta cu painile, iar robitii veneau in rand si-si luau painea. La spatele sergentului sta cate un ciaus turc, cu un baston lung in mana si lovea pe cei nerabdatori.
Ofiterii turci - vro doua mii - steteau despartiti, intr-o margine a campiei. Ei aveau corturi, dormeau insa fara foc, caci lipseau pretutindeni lemnele. Osman cu zece pasale nu era aici, ci la satul Bogot, la cartierul marelui Nicolae. Ofiterii turci au rabdat mai putin de fomae, dar de frig au rabdat alaturi cu soldatii.
Cei mai multi ofiteri n-aveau mantale, caci venisera vara in tabara Plevnei. Acestia tremurau in bluzele lor subtiri. Unii purtau in spate toalele cailor. Altii aveau tot felul de haine amestecate pe ei; caciuli taranesti in cap, luate de la bulgarii din Plevna, pantaloni bulgaresti, pantaloni civili, livrele de vizitii, anterie taranesti. S-ajutau si ei cum puteau.
Risipirea Plevnei - 01
Risipirea Plevnei - 02
Risipirea Plevnei - 03
Risipirea Plevnei - 04
Risipirea Plevnei - 05
Risipirea Plevnei - 06
Risipirea Plevnei - 07
Risipirea Plevnei - 08
Risipirea Plevnei - 09
Risipirea Plevnei - 10
Risipirea Plevnei - 11
Risipirea Plevnei - 12
Risipirea Plevnei - 13
Risipirea Plevnei - 14
Risipirea Plevnei - 15
Risipirea Plevnei - 16
Risipirea Plevnei - 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1805 ori.
