Risipirea Plevnei - 15
de George Cosbuc
A patra zi dupa caderea Plevnei, vine s-adunara pe campia Vidului mai toate ostirile crestine, in haine de parada, insirandu-se ca in zi de sarbatoare. Imparatul rusilor voia sa vada ostirile si sa le multumeasca.
A fost o parada nespus de frumoasa. Saptezeci de mii de soldati, insirati in trei randuri, unul la spatele altuia, alcatuiau un front de o lungime ametitoate. Un sir drept, de cate 23 de mii de oameni. Cei din aripa stanga de-abia zareau pe cei din aripa dreapta, asa erau de departe.
Inceputul frontului, la aripa stanga, il faceau romanii, saisprezece batalioane, mai toti dorobantii. Imparatul si cu domniutorul nostru, cu generalii dupa ei, au trecut calari pe dinaintea frontului, multumind soldatilor.
Cand a ajuns la aripa stanfa, imparatul a spus romaneste: Sa traiti, copii!"; iar romanii au strigat un Ura puternic, iesit din saisprezece mii de piepturi. Imparatul s-a uitat cu multa dragoste la romani, s-a intors apoi si s-a uitat la rusi si iarasi s-a uitat la romani si, zambind, a strans mana domnitorului nostru, iar domnitorul a fost peste masura de vesel de ostirea sa. El tinea mult sa s-arate lumii cu osteni frumosi si vrednici, de aceea dete porunca ostenilor romani sa vie la parada car or putea de gatiti.
Rusii venisera fara steaguri si nu tocmai in bluzele lor cele de sarbatoare. Si astfel romanii se deosebeau de rusi in chip stralucit. Toti romanii erau in tunici, cu manusi albe - iar rusii n-aveau manusi de loc - toti cu steagurile desfasurate, de-ti era mai mare dragul sa-i vezi.
A doua zi, imparatul rusilor, ne mai avand de ce sa zaboveasca prin Bulgaria dupa caderea lui Osman, a plecat spre Nicopole si trecand prin Bucuresti s-a intors in scaunul sau in Petersburg. El stase sase luni in tabara.
In tot locul pe unde a trecut, orasele noastre l-au intampinat cu sarbatorire, iar in Bucuresti i s-au facut tot felul de onoruri. Domnitorul nostru a mai ramas in Plevna cateva zile, ca sa puie la cale cele din urma lucruri ale ostirilor.
Acum erau toate schimbate la Plevna. Nu mai era viata de tabara si miscare decat inainte de caderea Plevnei, totusi parca se pustiise locul si soldatilor li se parea viata straina, asa de mult se obisnuisera cu tabara.
Tovarasia noastra cu rusii s-a desfacut acum. Domnitorul nostru nu mai era stapanitor al ostirilor rusesti ca pana acum; el le-a multumit pentru ascultarea si vitejia lor si s-a despartit de ele. Ostirile rusesti au plecat mai departe, rasfirandu-se asupra tarilor turcesti, ca sa indure alte greutati si alte neajunsuri, razboindu-se in puterea iernei, pe un ger ucigator.
Iar ostirile noastre s-au impartit in trei. O parte avea sa fie paza cetatilor Nicopole si Rahova, o parte sa aduca in tara pe robitii turci, iar alta parte sa aplece cu razboi asupra Vidinului.
Ostirii menite sa tie paza cetatenilor i-a mers mai bine. Dar cea insarcinata cu ducerea robitilor a avut sa sufere cumplite neajunsuri prin viscol pe campiile bulgare. Iar cealalta parte a pornit din nou la pierire si la rau, la alte razboaie si chinuri.
Risipirea Plevnei - 01
Risipirea Plevnei - 02
Risipirea Plevnei - 03
Risipirea Plevnei - 04
Risipirea Plevnei - 05
Risipirea Plevnei - 06
Risipirea Plevnei - 07
Risipirea Plevnei - 08
Risipirea Plevnei - 09
Risipirea Plevnei - 10
Risipirea Plevnei - 11
Risipirea Plevnei - 12
Risipirea Plevnei - 13
Risipirea Plevnei - 14
Risipirea Plevnei - 15
Risipirea Plevnei - 16
Risipirea Plevnei - 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1922 ori.
