Risipirea Plevnei - 14
de George Cosbuc
Plevna era plina de soldati rusi si romani. Guvernator al cetatii fu numit un general rus. Garnizoana orasului era romaneasca.
Orasul era daramat si aprins pe ici si pe colo. Mahalalele, unde locuiau bulgarii, erau intregi, caci rusii le stiau bine unde sunt si nu trageau cu ghiulele asupra lor. Numai asupra unei biserici bulgaresti de curand cladita au tras cu tunul, in credinta ca Osman isi va fi facut magazie de iarba de pusca in biserica. Turnul ei era daramat, peretii si acoperisul spart. Tragand numai spre biserica, rusii au daramat si cateva case de prin prejur.
Dar prin mahalalele turcesti erau ruine si pustiire. Casele toate daramate, iar pe ultii numai pietre si lemne. Locuitorii turci dintr-aceste mahalele isi adunasera avutul si au stat vro doua zile pe sesul Plecnei, iar cand a iesit Osman cu ostirea au voit sa plece cu el. Ei isi incarcasera hainele si lucrurile din casa in carute si luand boii si vacilem caprele si ce mai aveau, au stat gata de plecare, cu copii, cu femei, cu batrani. Erau vro sase mii de carute pe sesul Plevnei, asteptand sa le deschida Osman drumul.
Iar Osman, stiind ca atatea carute au sa incurce drumul ostirilor, precum intr-adevar l-a incurcat, a oprit pe turci cu puterea si cu revolverul in mana sa nu plece din Plevna. Dar n-a putut.
Daca ar fi ramas in Plevna, locuitorii turci nu si-ar fi pierdut avutul lor in ziua luptei, si poate ca si Osman ar fi razbit printre rusi daca nu s-ar fi incurcat cu ostirea printre carutele si dobitoacele locuitorilor.
Dupa ce turcii fura impinsi indarat peste Vid, s-a facut un invalmasag nespus. Soldatii rasturnau carutele locuitorilor ca sa se apere dupa ele, le impingeau spre garla Grivitei ca sa-si faca loc de lupta la larg, impuscau bivolii si boii care le incurcau drumul dupa ce rupeau de spaima jugurile si apucau pe campie. Iar in noaptea ce a urmat, soldatii si cei turci, si ai crestinilor, fiind siliti sa doarma pe zapada campiei, aprindeau carele turcilor si faceau foc, taiau bivolii ca sa-i manance, fara sa le pese de stapanii lor care plangeau frangandu-si mainile.
Acesti turci fugari au stat in valea Grivitei doua zile si o noapte, fara de foc, in bataia pustilor si a tunurilor si tremurand de groaza intr-acel invalmasag de ostiri luptatoare. Iar cand s-au intors in Plevna si-au gasit casele pustiite si jefuite de bulgari care atata asteptara, caci au furat pana si usile si geamurile ferestrelor.
Era mare ticalosia turcilor din Plevna. Ramasi pe drumuri, fara case, fara haine, fara nimic, purtand groaza de bulgari si de soldati - cu toate ca soldatii nu le facea nici un rau, cel mult daca ii batjocoreau, se ascunsesera in fundul pamantului. Ziua ii mai vedeai tarandu-se de-a lungul zidurilor si intinzand masa cersitoare spre ofiteri, dar indata ce se insera, piereau far aurma. Casele si pravaliile le tineau sub zavor.
Insisi bulgarii cei cu avere isi tineau casele si pravaliile inchise. Cei misei s-apucasera de haiducie si ucideau pe turci, ca pe caini, ba omorau si soldati de-ai nostri, daca ii gaseau mai singuratici. In fiecare zi, cazacii trageau douazeci si cinci de vergi la "bratuski" - asa numeau rusii pe bulgari, - caci in fiecare zi se intampla sa prinda bulgari, care ucideau pe soldati si-i despuiau de haine pana la piele.
Pravalii deschise aveau numai ovreii cei ce se tineau dupa ostire. Acestia vin, zahar, vutca, cerneala, creioane si jefuiau lumea cu nerusinatele preturi ce le cereau: cate treizeci de lei kilo de branza, creionul un leu, un litru de vin prost zece lei, o tigare de cinci parale cate 80 de bani. Asa ca, la urma, comandantul Plevnei le-a facut un tarif mai cinstit si a batut cu nuiele in piatra pe vro doi ovrei care nu se tineau de tarif si despuiau lumea.
Pe cele mai multe case din oras erau steaguri de-ale Crucii Rosii.
Cand a iesit Osman din Plevna, s-au luat dupa el toti bolnavii din spitale, cate puteau sa se mai taraie, toti doctorii. Dar ramasera si bolnavi de tot, peste patru mii, parte in geamia si prin casele goale. Acestia si-au tras sufletul trei zile fara nici un ajutor, fara sa manance, fara sa aiba foc, lasati cu totul in voia lui Dumnezeu.
Pe toate strazile Plevnei zaceau ranitii si bolnavii ostirii lui Osman; foarte multi murisera, acoperind drumurile. Pe unii in umplusera viermii si-i mancau de vii.
Cei mai multi boleau de dureri de inima, din pricina mancarilor fara sare, multi de ligoare si de raceala ce le-a intrat in oase. Si lasati fara ingrijire, piereau in cel mai miselesc chip. Era un miros de nesuferit pe strazile Plevnei. Nu erau numai oameni morti, ci si cai si boi si caini, si te apuca groaza si fiorul de mortaciunile cele multe, care zaceau raspandite pretutindeni.
Ambulantele rusesti cutreierau strazile si culegea mortii. Azvarleau in carute unul peste altul pe cel mort, ca si pe cel lesinat sau bolnav in nestire si-i ingropau gramada. S-a intamplat de multe ori ca, mergand spre groapa, sarea cate un mort din trasura si fugea. Sanitarii adunau in curtea spitalelor pe morti in gramezi mari, lasandu-i cate doua zile asa pana ce-i acoperea ninsoarea si pana ce se gaseau carute ca sa-i duca de acolo. Ii ingropau pe toti in cimitirul turcesc de la marginea Plevnei catre redutele Grivitei.
Risipirea Plevnei - 01
Risipirea Plevnei - 02
Risipirea Plevnei - 03
Risipirea Plevnei - 04
Risipirea Plevnei - 05
Risipirea Plevnei - 06
Risipirea Plevnei - 07
Risipirea Plevnei - 08
Risipirea Plevnei - 09
Risipirea Plevnei - 10
Risipirea Plevnei - 11
Risipirea Plevnei - 12
Risipirea Plevnei - 13
Risipirea Plevnei - 14
Risipirea Plevnei - 15
Risipirea Plevnei - 16
Risipirea Plevnei - 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1970 ori.
