Cucerirea Rahovei - 05
de George Cosbuc
Cu doua zile inainte de sarbatoarea Sfintilor Arhangheli, ostirea plecata spre Rahova sosi spre seara sub dealurile cetatii. Ostirea s-a impartit in doua: dorobantii si calarasii de-o parte la stanga rapei Loscovatului cu 22 de tunuri ale noastre, iar rosiorii cu ulanii rusilor si cu 16 tunuri langa raul Schit spre partea cea deschisa a orasului.
Chibzuiala era facuta asa: dorobantii sa faca navala de-a lungul dealului de la cetatuia cea mica spre cea mijlocie si apoi la cea mare. In vremea asta tunurile sa bata in turci de trei parti; de peste Dunare, din partea dorobantilor de la Loscovat si din partea rosiorilor de la Schit. Turcii, dac-ar fi s-o rupa la fuga, n-aveau unde fugi decat ori la vale pe campia catre Plevna si atunci incapeau pe mana calarasilor, ori pe partea deschisa spre Schit catre Vidin, si atunci incapeau pe mana rosiorilor,. In celelalte doua parti nu puteau fugi: nici n-o sa azvarle in Dunare, nici n-o sa se arunce pe rapa Loscovatului. Era lesne de facut socoteala ca turcii vor fugi, daca ar fi pana intr-alta, pe partea deschisa spre Schit. Acolo ar fi dat numai de calareti, si ar fi mancat numai o bataie. Dar si astfel, partile de loc intr-acolo erau in puterea turcilor, deci ar fi fugit spre ai lor de-a lungul Dunarii. Dar, dincoace ar fi ajuns intai pe mana dorobantilor si apoi pe a calarasilor. Iar cand e zor-nevoie sa te alegi cu bataie, tot mai bine e sa mananci numai una decat doua. Si in urma nici nu aveau ce sa caute pe campul despre Plevna, caci intr-acolo nu le-ar fi fost cu indemana.
Bine ar fi fost, daca am fi putut sa nu lasam turcilor cale deschisa pe nicaieri, sa le inchidem calea Vidinului cu pedestrime si sa-i prindem pe toti in Rahova, ca pe Osman in Plevna.
Dar nu era de unde sa luam pedestrime ca sa o asezam la gura vaii. Ostirea ne era si asa putintica si n-ar fi fost cuminte s-o impartim, ici o mana de oameni si colo o mana, ca nu cumva sa ne gaseasca turcii intr-amandoua locurile putintei si slabi. Vorba dorobantului: "decat sa ne bata turcul pe noi, mai bine sa nu-l batem nici noi pe el, numai sa fuga si sa ne lase cetatea".
Cu toate acestea, colonelul Slaniceanu a rupt din pedestrime cinci sute de mehedineni si i-a asezat in capul podului de peste Schit, la satul Harlet, ca sa scarmene pe turci, macar cat de cat, inainte de a-i face scapati pe mana rosiorilor.
Lucrul acesta a fost indraznet. Turcii erau in Rahova la vreo cinci-sase mii, si daca s-ar fi pornit cu totii la fuga, cum sa-i impiedici pe atatia cu cinci sute de oameni?
Dar i-au impiedicat. Mehedintenii erau putini la pod, dar erau niste flacai voinici si vrajmasi de moarte ai turcilor si i-au tinut pe loc si le-au risipit multimea in toate partile. Dar despre lupta lor voi povesti mai tarziu, caci ce s-a intamplat a doua zi dupa sarbatoarea Sfintilor Arhangheli, iar noi am ramas cu povestea la cele ce s-au petrecut cu doua zile inainte de Arhangheli. Si pana ce au ajuns turcii pe mana oltenilor de la pod, au mai patit bietii multe de toate.
Cucerirea Rahovei - 01
Cucerirea Rahovei - 02
Cucerirea Rahovei - 03
Cucerirea Rahovei - 04
Cucerirea Rahovei - 05
Cucerirea Rahovei - 06
Cucerirea Rahovei - 07
Cucerirea Rahovei - 08
Cucerirea Rahovei - 09
Cucerirea Rahovei - 10
Cucerirea Rahovei - 11
Cucerirea Rahovei - 12
Aceasta pagina a fost accesata de 1752 ori.
