Cucerirea Rahovei - 01
de George Cosbuc
Era tarzu in toamna cam pe la Sfantul Dumitru, cand ostirea noastra care se afla la Ghighiu, langa Dunare, primi porunca sa alunge pe turcii din intariturile Rahovei si sa curpinda cetatea.
Ostirea aceatsa era putintica de tot. Iar povestea alcatuirii ei este asa.
Indata dupa lupta cea mare, la 30 august, s-au trimis vreo doua mii de dorobanti sa faca patrula pe drumul de la Plevna spre Nicopol, ca nu cumva sa se adune osti turcesti pe acest drum si sa-l inchida. Mai marele dorobantilor era colonelul Slaniceanu.
Ei au pazit drumul vreo cinci saptamani si s-au tinut cam pe langa Dunare, in fata oraselului nostru Corabia.
Dupa ce au inceput sa soseasca din Rusia oastea grenadirilor, pe la inceputul lui octombrie si s-a asezat cu temei pe langa Plevna, dincolo de Vid pe sesuri, s-a facut o schimbare in tabara Plevnei. Osman era acum inchis de toate partile; pe partea dreapta a raului era stramtorat de ostirile cele vechi, iar acum pe partea stanga de grenadiri.
Trecuse si oastea romaneasca peste rau, ca sa faca o tabara mare cu grenadirii. Rosiorii, amandoua regimentele si doua regimente de calarasi, trecusera peste rau de mult si cutreierau campiile, dar pedestrime a trecut abia acum, in toamna, dupa sosirea grenadirilor.
Cei trecuti peste rau erau ostenii cei care au batut Grivita, adica moldovenii in Tara de Sus, dorobantii din Botosani si din Dorohoi, cei din Roman si din Bacau, apoi regimentul al saptelea de linie, si vanatorii din Piatra-Neamtului.
Inglodindu-se ostile crestine de pe toate partile Plevnei, ni se curmase grija ce o duceam de drumul Nicopoleo. De aceea, dorobantii cei trimisi cu Slaniceanu sa-l apaere nu mai aveau nici un rost. Ei puteau sa se intoarca si sa intre in tabara Plevnei. Dar nu era nevoie sa se intoarca.
Domnitorul s-a gandit sa mai trimita putintica oaste lui Slaniceanu, ca sa fie la un loc vreo cinci mii de oameni si sa-i porneasca inainte spre Rahova ca sa ispiteasca locurile.
Slaniceanu avea cu el trei batalioane de dorobanti moldoveni, din oastea care a fost strivita la Plevnita; avea pe tecuceni, un batalion aproape intregl pe putneni, vreo patru sute, cati au mai ramas din batalionul lui Sontu, in ziua cand au fost potopiti in Valea-Sangelui; si avea pe cei 140 de dorobanti din Neamt si din Suceava, singurii ramasi din cei opt sute cati au navalit la Plevnita cu maiorul Ion Nicolae. Erau cu numele trei batalioane, caci toate la un loc aveau abia peste o mie cinci sute de oameni.
Aceasta era ostirea Slaniceanului si din ea s-a izvodit oastea care a batut Rahova.
De la Plevna n-a putut domnitorul sa rupa nici macar un regiment de pedestrime ca sa-l trimita lui Slaniceanu ca sporire. I-a trimis o singura companie de dorobanti din Bucuresti. Atata tot. I-a trimis insa calareti, doua regimente de calaras si dete porunca sa treaca peste Dunare dorobantii si calarasii cati se mai gaseau ca paza prin Oltenia si sa se impreuna cu mana de oameni ai lui Slaniceanu.
Slaniceanu cu ai sai au asteptat la satul Ghighiu sosirea dorobantilor si cam pe la Sfantul Dumitru i-au sosit. Acestia erau cu totii doua batalioane, unul de mehedinteni si altul de musceleni, iar din Neamt si din Suceava au sosit 250 de recruti cu doi ofiteri ca sa intregeasca batalionul. Si i-a mai sosit si un regiment de calarasi, alcatuit atunci de graba din prisosul altor regimente.
Aceasta era toata ostirea; vreo patru mii de pedestrasi, toti dorobanti si vro mie de calarasi, cu douasprezece tunuri.
Cucerirea Rahovei - 01
Cucerirea Rahovei - 02
Cucerirea Rahovei - 03
Cucerirea Rahovei - 04
Cucerirea Rahovei - 05
Cucerirea Rahovei - 06
Cucerirea Rahovei - 07
Cucerirea Rahovei - 08
Cucerirea Rahovei - 09
Cucerirea Rahovei - 10
Cucerirea Rahovei - 11
Cucerirea Rahovei - 12
Aceasta pagina a fost accesata de 1994 ori.
