Un glas din adancul templului
de George Cosbuc
Ce-i scris de zei in cartea sortii,
Si semnul ce ne-a fost trimis,
Ramine scris.
Noi toti visam acelasi vis.
Iar viata este usa mortii.
De-ti este scris un trai cu fapte,
Chiar paria nascut de-ai fi -
Tu-l vei trai,
Dar gol in nopate vei pieri,
De-ti este scris sa pieri in noapte.
Mai jos, decit e scris, nu cade
Nici cel cu silnicie dus,
Nici un rapus -
Cel bun nu merge mai in sus,
Caci la extrem sint baricade.
Stai zeci de ani pe linga riuri;
Pustiul insa ti-e menit:
Cind a venit
Al vremii curs de s-a-mplinit
Te duce soarta prin pustiuri.
De ce-ti invinuiesti tu casta?
De esti victima ori calau,
E scrisul tau,
Ori sus, ori jos, e tot un rau
Si-amar e toata viata asta.
Nu fi-ncrezut in zile bune,
In zile rele sa nu gemi.
Si-n orice vremi,
De ce va fi sa nu te temi,
Pe viata nici un pret nu pune.
Eu nu te-nvat: uraste viata,
Te-nvat sa stii vedea prin fum.
Trudit de drum
Abia mai mergi, si-i noapte-acum,
Dar stai si-asteapta dimineata.
Da, poti sa scapi de-a ta povara,
Tu poti stirpi si poti scurta,
Durerea ta,
Ci-ntr-ale lumi ce-or exista
Tu-ti vei trai-o mai amara!
Tu ceri sa-ti spui ce e putere
Si-n cer si-n iad si pe pamint?
E un cuvint.
Dar e dincolo de mormint,
Dincoace totul e parere.
O, stiu! Tu vezi averi si glorii,
Dar celor ce le-am dat averi,
Le-au zis poveri,
Azi suferi pentr-un dulce ieri,
Ce vorcu-averea muritorii?
Cit poate, cind e plin, sa-ncapa
Ulciorul tau si-al tuturor
Citi stiu ce vor?
Din ocean ori din izvor
Incape tot atita apa.
Aceasta deci sa-ti fie cheia
In lumea ta de plins si chin :
Cind olu-i plin.
Ori iai din mult, ori din putin,
Cind iai destul, e tot aceea!
Un glas din adancul templului
Aceasta pagina a fost accesata de 2011 ori.
