Tricolorul
de George Cosbuc
Albastru, romane, ti-e steagul, Dar stii tu de ce? Sa te-nvat. Albastru-nsemneaza ciocoii, Si tot ce-ti aduni tu cu boii Din mila caldurii si-a ploii Al lor e, si-acum si de-a pururi, Si-al tau, cersetorule,-un bat. Dar rabda, c-o fac din iubire: Sa tem ca te duce-n pierire Belsugul prin trai cu rasfat. Si galben, romane, ti-e steagul. Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, taranii, Voi galbeni de foame sarmanii, De boale purtate cu anii La scara, si dracul va duca! Stapanii au scumpe nevoi: Va banque si dineuri si pasuri Si-amante cu cai si matasuri, Si toata nadejdea-i la voi! Si rosu, romane, ti-e steagul. Si-un geniu e talcul, s-o stii. Al neamului geniu, vezi-bine: E rosu de-o trista rusine, Ca vremea-ndreptarii nu vine, Ca tot mai cu multe manii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben si-albastru Satano, de unde ne vii?
Tricolorul
Aceasta pagina a fost accesata de 4091 ori.
