Samanta
de George Cosbuc
Samanta, tu-n pamant
De mine aruncata,
Aici vei fi-ngropata
Si-aici vei fi uitata
Asa ca-ntr-un mormant.
Tu de-ai putea vorbi,
Ai zice plangatoare:
"Din vesnica-nchisoare,
Eu n-am sa mai vad soare!
Si moarta-n veci, voi fi!"
N-ai teama! In curand
Din brazda, ce te-opreste
Atit de dusmaneste
O floare tu vei creste,
Gradina-nfrumusetand.
Intocmai si pe noi
A mortii noapte-amara
Ne-acopere, dar iara
Iesi-vom noi afara
La ziua de apoi.
Samanta
Aceasta pagina a fost accesata de 2116 ori.
