Povestea gastelor
de George Cosbuc
Un gascan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Si-ntr-o man-avea papucii, Nu stiu cum i s-a-ntamplat Ca papucii lui cazura, Ce pacat, o, ce pacat! Caci erau cu-alesatura, Fara leac de tivitura Ce pacat! Gastele-auzind cum zbiara : Aoleu! Papucii mei! Intr-un suflet alergara Si-ntrebau mirate, ce-i? Am ramas, plangea gascanul, Pagubas de patru lei! Iata-ma descult, sarmanul! Ce ma fac acum, golanul, Fara ei! Haideti toti, si mosi si babe Sa-i catam pe rau acu! Repede-notand din labe Cardul tot pe rau trecu. I-ai gasit? Eu, nu, surata, Ce ma-trebi asa si tu? Toate apoi strigau deodata: Bata-i pacostea sa-i bata! Nici eu, nu! Vara-ntreaga tot umblara, Dar papucii dusi au fost! Si-au sa umble si la vara Pana ce le-or da de rost! Iar gascanul merge, vine, Face cruci si tine post, Nu-i gasesc! Sarac de mine, Iar descult e, vezi tu bine, Lucru prost! Gastele de-atunci, in cale, Cand vad apa undeva, Cautand pornesc agale Tot crezand ca-i vor afla. Vin si rate sa le-ajute: Mac-mac-mac si ga-ga-ga! Mac-mac-mac! Haid vino, du-te, Zile-asa pe rau pierdute! Ga-ga-ga! Iar cand gastele stau gloata Si prin dreptul lor te duci, Sare tabara lor roata Si te-ntreaba: Ce ne-aduci? Ai gasit papucii? Spune! Tu la fug-atunci s-apuci! Si-si-si! Tot fac nebune Si te musca, doar le-ai spune De papuci!
Povestea gastelor
Aceasta pagina a fost accesata de 7151 ori.
