Popasul tiganilor (dupa Geibel)
de George Cosbuc
In noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamat de glasuri, un tainic soptit ; Ard galbene flacari si-n zare de foc Vezi chipuri sinistre gramada-ntr-un loc. Tiganii, drumeti cei vecinici ei sant! Cu ochii de fulger, cu pletele-n vant; La Nilul cel galben departe nascuti, Ei arsi sunt de soare, de vanturi batuti Aproape de flacari, pe pajiste stau Barbatii salbatici si chiote dau, Femeile-alearga mancare facand Si umplu paharul si-l poarta pe rand. Ei cantece canta si basmuri isi spun Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun Batrana tiganca, acolo sub brazi, , Descantece-nvata pe negri nomazi Si oachese fete se-nsira la joc In cerul cel magic al zarii de foc, Rasuna ghitara fierbinte si-ntins Si jocul se-ncinge salbatic si-aprins. In urma se culca, odihna catand ; Le freamata brazii s-adoarma curand. In vis, exilatii pamantului lor Vad Sudul, o tara, si ei un popor. Dar zorile rosii se varsa pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. Greu scartaie carul, ei pleaca la pas - Dar unde ? O viata de drum si popas!
Popasul tiganilor (dupa Geibel)
Aceasta pagina a fost accesata de 3031 ori.
