Pomul Craciunului
de George Cosbuc
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu. Si numai cate-un viscol o bate uneori, Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier, In noaptea asta insa, vin ingerii din cer. Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad, Si canta-ncet si mere si flori din san le cad. Iar florile s-anina de ramuri pina jos Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos! Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i, Se bucura si canta ca ingerii si ei. Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu. Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii, Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii. Departe intr-un staul e-n fasa-acum Iisus, Si ingerii, o, cate si cate i-au adus. Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc, Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”.
Pomul Craciunului
Aceasta pagina a fost accesata de 3679 ori.
