Poet si critic
de George Cosbuc
-”Ce stiu nu vreau sa tin secret- Te rog sa lasi in pace muza, Caci tu esti cel mai prost poet In Siracuza. Troheii schiopi si iambii duri; Si nici nu stii macar sa-i furi!” Dar n-a sfarsit, caci Dionis, Ca un al doilea Ajax mitic, A ras de furie si-a-nchis In turn pe critic. P-un biet Omer il poti nega; Dar cand e print, e altceva. Orice poet, ca rege-i prost; Dar ca poet e orice rege Un geniu cum putini au fost! Deci sa-ntelege De ce murind fu Nero trist, Nu ca-mparat, ci ca artist. Si bietul critic, otravit D-ale slujbasilor insulte, Trei parti din zi era silit Mereu s-asculte Toti iambii despre cari a zis Ca-s cei mai prosti din cati s-au scris. Din zori de zi un sclav ii sta La cap, citind pana-ndeseara; Asa si ieri, si azi asa Si maine iara. Si tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis. Dar dupa ce-a trecut un an, Slujbasul vine si-l vesteste Ca-l iarta nobilul tiran, Si ca-l pofteste Sa mearga la palat curand. Poetul l-a primit razand. -”Am versuri iar! Un nou volum, Si laude-mi spun toti Zoilii. Sa vezi! Eu cred ca fac acum Mai buni dactilii. N-am nici un vers pocit si rau, Si-as vrea s-aud cuvantul tau!” Si de pe sul, cu mult avant, Ies odele, incet, cu-ncetul. Olimpic si cu glasul sfant Citea poetul. Curtenii, transportati, raspund: -”Ce-artistic, ah! si ce profund!” -”Si tu ce zici? M-am indreptat?” Polixen, tremurandu-i pasii, Spre usa pleaca, resignat, Privind slujbasii: -”E cheia temnitii la voi? Haid’, duceti-ma inapoi!”
Poet si critic
Aceasta pagina a fost accesata de 2861 ori.
