Pasa Hassan
de George Cosbuc
Pe voda-l zareste calare trecand Prin siruri, cu fulgeru-n mana. In laturi s-azvarle multimea pagana. Caci voda o-mparte, carare facand, Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand, Ostirea romana. Cu tropote roibii de spaima pe mal Rup fraiele-n zbucium si salta; Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta Si cade-n mocirla, un val dupa val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, Se-nchina prin balta. Hassan de sub poala padurii acum Lui Mihnea-i trimite-o porunca: In spatele-ostirii muntene s-arunca Urland ianicerii, prin flinte si fum, Dar pasa ramane alaturi de drum Departe pe lunca. Mihai ii zareste si-alege vro doi, Se-ntoarce si pleaca spre gloata, Ca volbura toamnei se-nvarte el roata Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi, Si-o frange degraba si-o bate-napoi Si-o vantura toata. Hassan, de mirare, e negru-pamant; Nu stie de-i vis, ori aieve-i, El vede cum zboara flacaii Sucevei, El vede ghiaurul ca-i suflet de vant Si-n fata-i puterile turcilor sant Tariile plevei. Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai; Alearga navala nebuna. Imprastie singur pe cati ii aduna, Cutreiera campul, taind de pe cai El vine spre pasa: e groaza si vai, Ca vine furtuna. - “Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun Ca nu te-am gasit nicairea” - Dar pasa-si pierduse si capul si firea! Cu fraul pe coama el fuge nebun, Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun Mai dulce-i pierirea. Salbaticul voda e-n zale si-n fier Si zalele-i zuruie crunte, Gigantica poart-o cupola pe frunte, Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, Iar barda din stanga-i ajunge la cer, Si voda-i un munte. - “Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi.” - Dar pasa mai tare zoreste; Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi; Cu ochii de sange, cu barba valvoi El zboara soimeste. Turbanul ii cade si-l lasa cazut; Isi rupe cu mana vestmantul Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul Si lui i se pare ca-n loc e tinut; Alearga de groaza pieririi batut, Mananca pamantul. Si-i dardaie dintii si-i galben-pierit! Dar Alah din ceruri e mare! Si-Alah ii scurteaza grozava-i carare Caci pasa-i de taberi aproape sosit! Spahiii din corturi se-ndeasa grabit, Sa-i deie scapare. Si-n ceasul acela Hassan a jurat Sa zaca de spaima o luna, Vazut-au si beii ca fuga e buna Si bietului pasa dreptate i-au dat, Caci voda ghiaurul in toti a bagat O groaza nebuna.
Pasa Hassan
Aceasta pagina a fost accesata de 5971 ori.
