Ocrotirea lui Dumnezeu
de George Cosbuc
Cand cade pe pamant zapada,
Si bate vantul prin ograda,
Iar pe sub stresini apa-ngheata,
Formand sloi lungi si reci de gheata,
Atunci flroi, pomi albiti de ger,
Trimit rugi blande catre cer:
"Pazeste, Doamne, cu-ngrijire
Ai nostrii muguri de peire!"
Si oamenii toti cei saraci
Se roaga iar: " Tu, care faci
Fulgi reci pe campuri sa s-astearna,
Pazeste-ne de aspra iarna
Pe noi si-ai nostri copilasi;
Sa stai cu noi, sa nu ne lasi!"
Si, dupa ce s-au inchinat,
Adorm cu gandul impacat.
Prea bunul Dumnezeu din cer
II apara de vant si ger.
Ocrotirea lui Dumnezeu
Aceasta pagina a fost accesata de 2122 ori.
