Nu te-ai priceput
de George Cosbuc
Nu te-ai priceput! Singur tu nu mi-ai placut, Ca eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! Ti-am fost draga, stiu eu bine, Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut. Si eu toate le-am facut, Ca sa poti sa-mi spui odata, Sa ma-ntrebi: Ma vrei tu, fata? Si plangeam de suparata Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici ca-s mandra si n-am vrut Ca s-ascult vorbele tale? Dar de unde stii? In cale Ti-am umblat si-n deal si-n vale, Si-orisiunde te-am stiut. Zile lungi mi le-am pierdut, Sa ma-mprietenesc cu tine: Tu-mi umblai sfios, Sorine, Si plangea durerea-n mine, Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea si n-as fi vrut Sa te las, ca alta fata, Sa ma strangi tu sarutata? Dar m-ai intrebat vrodata? Ma-nvingea sa te sarut Eu pe tine! Pe-ntrecut Chip catam cu viclenie Sa te fac sa-ntrebi, si mie Mi-a fost luni intregi manie Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici ca de m-ai fi cerut Mamei tale nora-n casa, N-as fi vrut sa merg? E, lasa! Ca de-o fata cui-i pasa, Nu se ia dupa parut! De-ntrebai, ai fi vazut! Tu sa fi-nceput iubitul, Ca-i faceam eu ispravitul Tu cu painea si cutitul Mori flamand, nepriceput!
Nu te-ai priceput
Aceasta pagina a fost accesata de 3354 ori.
