Noaptea de vara
de George Cosbuc
Zarile, de farmec pline, Stralucesc in luminis; Zboara mierlele-n tufis Si din codri noaptea vine Pe furis. Care cu poveri de munca Vin incet si scartaind; Turmele s-aud mugind, Si flacaii vin pe lunca Haulind. Cu cofita, pe-ndelete, Vin neveste de la rau; Si, cu poala prinsa-n brau, Vin cantand in stoluri fete De la grau. De la garla-n palcuri dese Zgomotosi copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din camin. Dar din ce in ce s-alina Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Linistea-i acum deplina Si-a-nnotat. Focul e-nvelit pe vatra, Iar opaitele-au murit, Si prin satul adormit Doar vrun caine-n somn mai latra Ragusit. Iat-o! Plina, despre munte Iese luna din bradet Si se nalta,-ncet-incet, Ganditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Suna codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp si vantul tace; Satul doarme ca-n mormant Totu-i plin de duhul sfant: Liniste-n vazduh si pace Pe pamant. Numai dorul mai colinda, Dorul tanar si pribeag. Tainic se-ntalneste-n prag, Dor cu dor sa se cuprinda, Drag cu drag.
Noaptea de vara
Aceasta pagina a fost accesata de 2504 ori.
