Muntele Retezat
de George Cosbuc
Muntele si-acum ascunde Intre nouri fruntea lui; Trasnet cand prin stanci patrunde Dintre stanci si-acum raspunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele si-acum isi cata Sus prin codri adapost, Turme cand pe culmi s-arata Insa varfu-i niciodata N-o sa fie cum a fost! Ca pe culmi atunci, pe creste, Uriasi traiau cumpliti, Cu copii si cu neveste. Noi stim numai din poveste, Ca-s acum de mult pieriti. Ici, pe-un munte, cate unul, Altu colo-n pisc era; Cand vorbea, urla ca tunul; Cand fugea pe culmi nebunul, Sub el locul tremura. Noi le stim, romanii, toate, Ca traiam si-atunci pe-aici. N-aveam grija lor, nepoate: Le paream prin vale poate Niste biete de furnici. Si trecura vremi, trecura, Uriasii putintei Tot mai repede scazura. Cei din urma cari vazura Sfantul cer, ii stim pe trei. Un flacau si doua fete; Nimeni altu-n lung si-n lat. Ele-umblau nemangaiete Si-ntre ele-o cearta dete, Cui sa-i fie el barbat? Pretul fu, ca-n vremi trecute, O cetate-n munti la nori: Care-o va cladi mai iute. Deci cladira pe-ntrecute Manioasele surori. Dar in dimineata-n care Cea mai tanara-si avea Gata turnul ei cel mare, Ceealalta-n suparare, De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luand in mana, Azvarli spre turn cu el, Si-a izbit asa pagana Zidul cel de-o saptamana. Retezandu-l asa fel, Ca si culme si cetate, Cu flacau si fata-n zbor, Toate fost-au spulberate Si prin vai intunecate S-a naltat mormanul lor. Ea, cea singura-n viata, Hohotind porni acu Si-a pierit pe culmi prin ceata Dintr-aceasta dimineata N-o stim ce se mai facu. Noi, romanii, stim aceste, Ca pe-aici ne-avuram rost Cand traiau capcani pe creste: Multe stim, ca multa este Vremea de cand stim ce-a fost. Vezi pe-un deal acolo satul? Dealu-ntreg e un mormant: Piscul ras din Ratezatul. Moarta fata si-ngropatul Urias acolo sant!
Muntele Retezat
Aceasta pagina a fost accesata de 3607 ori.
