Mirilor Romaniei
de George Cosbuc
O, de-ar putea sa-si spuna povestea lor Carpatii!
Popor roman, norocul ti-a fost mai mult dusman
Din vremea cand, in taberi, pierdutu-s-au barbatii
Lui Decebal de spada trimisa de-mparatii
Colosului roman.
Poemul suferinti e-ntreaga ta viata,
Un jug a ta mosie si partea-ti plans amar-
Dar ai vazut si zile de glorie mareata:
Cand vin Stefanii tarii, dusmanii tai ingheata
Li-n noapte ei dispar.
Cand focul vitejiei in suflet iti revine,
Gem lesii, gem tatarii si plang cei din Bizant,
Si-ngalbenesc de spaima cei stransi pe langa tine:
Tu-n ziua razbunarii aprodd esti la Rovine,
La Plevna dorobant!
Te-a frant amar de veacuri durerea neunirii;
Vedeai doi frati de-o mama, ca-n lume nu se-ncap;
Si ti-ai pierdut si capul, cand pofta stapanirii
Umplea de oase tara si-un domn al injosirii
Venea sa-ti fie cap!
Voi munti ai tarii mele n-ati plans de bucurie,
Tu Danare, tu doica poporului roman,
N-ai plans cu ochi-n zambet la vestea ca-n fratie
Cei ne-mpacati de veacuri un suflet au sa fie,
Un neam sub un stapan.
Nici Dumnezeu nu poate cu toata nesfarsirea
Sa aiba-un gand mai nobil decar " a te-mpaca"
Si Dumnezeu ajuta credinta si iubirea -
Din zilele acelea tu ti-ai vazut marirea
Cum mandra se-nalta.
De-atunci un soare vesel mereu pe cer se suie,
Barbat ajungi, Romane, tu leu te faci din miel,
Din tara ta deschisa tu faci o cetatuie -
Si ti-a sosit viteazul pe fruntea ta sa puie
Coroana de otel!
La Tine, rege mare, la tine-mi este gandul -
Marit sa fii de-a pururi, cum mari tu ne-ai facut,
Ne-ai re-nviat stramosii, i-ai razbunat de-a randul,
Pamantul tarii noastre cu pieptul aparandu-l.
Tu arma, dar si scut!
Si-n ziua asta mare, cand grija Ta de Tata
Ne-aduce de departe pe cei de cer meniti
Sa-ti tina locul, Rege, din inima curata
Tresare tara-n cantec, doreste tara toata:
Sa fie fericiti!
S-aveti eterna parte de zile-nfloritoare
Voi, mirii Romaniei, voi cei mai tineri miri!
Sane-nmultiti vitejii Domniei viitoare
Si viata sa va fie lumina, flori si soare
Si-nalte faptuiri!
Tu, mire, sa ai parte de glroia strabuna!
Iubind mosia noastra, sa fii iubit de noi,
Domn bun ca Alexandru, cand vremea este buna,
Mihai sa fii si Carol la vreme de furtuna
Si Stefan la razboi!
Iar Tu, mireasa tarii, Tu, care-ai fost straina
De ieri, de azi esti mama acestui neam! Sa fii
Si mare ca Elena si buna ca Despina -
Si-n sufletul Tau nobil reverse-se lumina
Eternei veselii!
(1893, 28 ianuarie/9 februarie)
Mirilor Romaniei
Aceasta pagina a fost accesata de 2470 ori.
