Legenda
de George Cosbuc
A fost un tanar imparat - De la misei a smuls averea Si-a smuls de la tirani puterea Si multi nebuni a spanzurat. Dar patru insi vorbind in soapte L-au dus in giulgiuri invalit Si-n codru cel mai tainuit L-au ingropat tarziu in noapte. Cei tari au zis: «A fost misel! Ne-a prigonit prea multa vreme.» Iar popii fulgerau blesteme In cei ce mai vorbeau de el: Nici voie sa-si cerneasca portul, Nici drept sa-l planga n-au avut Si niciodata n-au stiut In ce pamant le doarme mortul. Si nu vor sti! Caci groapa lui In blestemat pamant s-ascunde, Nici soare-acolo nu patrunde, Nici plangerile nimanui. Jurat-a Iadul sa-ngradeasca Cu nopti de veci acest mormant; Iar brazii tac, ca nici un vant Nu-i clatina ca sa vorbeasca. Dar noaptea-n zare uneori Cand e furtuna-n departare La margini de-orizont rasare Un fulger alb, tarziu spre zori, Si-ntr-una spre paduri arata Si scapara spre ea mereu; E, parca arata Dumnezeu Spre groapa cea de veci uitata. Iar intr-o noapte va lovi - Si spintecata de lumina Fugi-va noaptea cea haina, Si brazii-n flacari or vorbi: Si-atunci, cu fulgerul tovaras, Iesi-va mortul imparat, Si-n Iadul lor, de unde au plecat S-or prabusi tiranii iarasi.
Legenda
Aceasta pagina a fost accesata de 2950 ori.
