Isus la imparatul
de George Cosbuc
Pe-o strada larga-n Nazaret
Copiii se jucau gramada,
Si-ajunsera din joc la sfada
O tinara femeie-ncet
Venea spre ei pe strada.
Vazu ca tocmai fiul ei
PLingea si se zbatea, si toata
Spre el zbiera-nglotita goala
Iar ea a-ntrat sa vada ce-i
Si fiul sa si-l scoata.
Porni cu el apoi pe drum
Si, blinda, i-a vorbit cuvinte
"Sint rai, ii stiu, si fara minte.
Ori tu esti vinovat acum,
Ori toata gloata minte."
Abia vorbind de multul plins
Raspunde rugator certatul:
"M-au dus legat la imparatul,
Si m-a durut ca prea m-a strins
Cu lantul lui, soldatul.
Dar nu e, mama, vina mea,
Ei se jucau aici de-a hotii.
Dup-un tilhar fugeau cu totii,
Sa-l duca la-mparat, sa-si ia
Pedeapsa-n rind cu sotii.
Acesta, mama, mai strengar
Fugi din joc, pe cimp afara.
Si toti soldatii-atunci strigara:
"Pe cine-om duce-acum tilhar,
Sa-l batem jos, la scara?"
Le trebuia un hot misel,
Si-atunci vazui ca unul vine,
S-opri arata spre mine:
"Sa-l ducem p-asta mititel,
Si iese jocul bine."
Eu, mama, nu eram in joc,
Priveam asa, ca s-altadata.
Si cind mi-au zis : "Ei, haid' la plata
Eu n-am vrut sa ma misc din loc
Ca n-am vrut sa ma bata.
Si-atunci cu ghionturi m-au impins
Sa merg cu hotii la-mparatul,
Si m-a legat la mini soldatul
Iar eu plingeam, de ce m-au prins?
Sa-si prinda vinovatul!"
Asa, i-a zis. Si-l asculta
Maria, cu dureri ascunse,
Dar ea tacu, si nu raspunse,
C-in suflet, in adinc, ofta
De-o jale ce-o patrunse.
Eu cred ca presimtea de-atunci
Ca jocul lor o sa mai vie:
Hristos cind fiul o sa-i fie,
Va fi batut si pus la unci
Si dus la Imparatie.
Si-acesti copii, cind vor fi mari,
La Hanna lor au sa-l pirasca,
Iar El va sta sa-l rastigneasca
De bunavoie-ntre tilhari,
Ca scrisul sa-mplineasca!
Isus la imparatul
Aceasta pagina a fost accesata de 4560 ori.
