In santuri
de George Cosbuc
Burcel in sant muri strivind O tigva paganeasca, Soimu-n radan cazu racnind: Moldova sa traiasca! Curcanul cel voinic si bun, El, Penes, spune-acestea, Dar n-a spus tot. Eu vreau sa spun Deplin acum povestea. Burcel era oltean, un pui, Ajuns din intamplare Intre flacaii din Vaslui, Viteaz minune-mare. Iar cand muri, strivind in sant O tigva paganeasca, Strigat-a bietul dorobant: Muntenia sa traiasca! Burcel si Soim, trasniti in zbor Cazura-n sant deodata; Strigand deodata tara lor Cea-n doua despicata. Alaturea de ei gemea Cazut si capitanul, Izbit de moarte se trudea Cu ochii-nchisi sarmanul. El auzise pe cei doi Ce spusera-n cadere, Si jalnic se-nalta-n noroi, Privindu-i cu durere. Si zise-apoi: O tara e, Cum una ni-e-mania! Muntenia, Moldova ce? Traiasca Romania! Atunci si Soimu si Burcel Cu fata inseninata Privira lung si-adanc la el, Si-au tresarit deodata. Spre-acelasi loc, spre nord privind, Si sus apoi, taria, Toti trei strigar-atunci murind: Traiasca Romania!
In santuri
Aceasta pagina a fost accesata de 2921 ori.
