Iedera
de George Cosbuc
Iedera care se-ntinde Pe pamant, ramane slaba, Toti o sfarma cu piciorul, Si ea vestejeste in graba, Dar, cand iedera se-nalta, Tot mai sus si mai umbroasa, Cine-o vede, o iubeste, Laudand-o, ca-i frumoasa.
Astfel omul, cand ramane Numai pe pamant cu gandul, Toti il ocolesc, cu mana De departe aratandu-l. Dar cand omul isi inalta Gandul catre Cer mereu, Il iubeste toata lumea Si-i ajuta Dumnezeu!
Iedera
Aceasta pagina a fost accesata de 3451 ori.
