Hafis
de George Cosbuc
De stii tu, baiete, sa bei si sa taci, Haid' vino cu mine! Ia cupa cea larga si-ai grija ce faci Ascunde-o bine, Caci mufti ne-o vede si mufti ne-o ia. Si mufti Ia urma se pune si-o bea - Si dam de rusine! In strada cea stramta e carciuma-n fund; Ghiaurii beau bine; Cand merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund, Cu spaima, de mine. Eu beau cate-o cana, beau doua, ba trei; Eu singur beau zece, de vorba cu ei, Si-i fac de rusine. Imi zise ghiaurul: - „Batrane poet, Ia spune-mi, e bine? Eu stiu ca e vinul oprit de profet!” - „Oprit e, crestine! Dar nu e mirare, ca eu il iubesc, Mirare-i ca unii de-ai vostri-l hulesc, Si-aceasta-i rusine!” Ghiaurii au haine lipite pe ei; De dansii e bine: Bei vinul, si mufti nu-ntreaba „ce bei?” Dar alta-i la mine! Ulciorul plin, unde sa-l pot eu dosi ? Dar haina-mi e larga - mai larga de-ar fi, Ca scap de rusine! De stii tu, baiete, sa bei si sa taci Haid' vino cu mine; Al meu sa ramaie, de-i rau ce tu faci, Si-al tau, de-i un bine! Ah, tulbure-i, Doamne, impulsul sorbet Si limpede-i vinul oprit de profet - Alah! Mi-e rusine.
Hafis
Aceasta pagina a fost accesata de 2596 ori.
