Fata morarului
de George Cosbuc
Sub plopii rari apele suna Si plopii rari vajaie-n vant, Iar roata se-nvarte nebuna! Eu stau la covata si cant, Dar singura nu stiu ce cant, Si-n ochii mei lacrimi s-aduna. Asa-i de-ntuneric afara! Din cer un iad pana-n pamant. Eu cant tot un cantec d-aseara Si-asa mi-e de sila sa-l cant, Si tremur si n-as vrea sa-l cant, Si-l tac, dar nevrand il cant iara! O, stange-te, lampa, te stange! Ca braul de-ncins mi-a fost lung, Dar braul meu astazi ma strange, La copcii cu greu il ajung! Asa de cu greu il ajung, Si-n copcii el trupul mi-l frange! Dormi, mama, dormi, draga mea mama, Sa nu-ntrebi de ce nu dorm eu! Obrazul ascuns sub naframa E martur pacatului meu. E martur amarului meu: Tu n-ai bagat inca de seama! Sub plopii rari apele suna, Si plopii rari vajaie-n vant, Scot hohote parca sa-mi spuna, In ras, ce nemernica sant! Ce rea, ce nemernica sant, Iar apele-mi striga: Nebuna! O, macina graul mai bine Si-nvarte-te, roata, mereu! Ca lumea se-nvarte cu mine, Si vreu, si eu nu stiu ce vreu! Ba lasa, ca stiu eu ce vreu: As vrea sa fiu, roata, supt tine!
Fata morarului
Aceasta pagina a fost accesata de 2953 ori.
