Epilog
de George Cosbuc
I
Amoru-mi trist l-am ingropat
In inima pe veci,
Supus poruncei ce mi-ai dat
Cu vorbe dulci si reci,
Dar in zadar! Neincetat
Se zbuciuma-n sicriu:
Amoru-mi trist l-am ingropat,
L-am ingropat de viu.
II
Cand voi fi-ntins cu fata-n sus,
Pe piept mainile cruce,
De-o vorba trista ce ti-am spus
Aminte-ti vei aduce.
Vei sti, ca trebuia sa mor, -
De viata-mi era sila, -
Ci eu voi sta nepasator
Cand tie-ti va fi mila.
Nici geana nu-mi va tremura,
Ca sa-ti cersesc privirea,
Ca ceara alba fata mea
Nu-mi va trada iubirea.
In urma mea se va izbi
A veciniciei poarta,
Amorul stans va odihni
In inima mea moarta.
( 21 octombrie/2 noiembrie 1888)
Epilog
Aceasta pagina a fost accesata de 2559 ori.
