Dintr-alte lumi
de George Cosbuc
Cind am plecat dintr-alta lume
Venind catra pamint din cer,
Un spirit mi s-a prins tovaras
Zburind cu mine prin eter.
Precum o rindunea-n vazduhuri,
Vazind pe-o alta rindunea,
S-apropie grabit si zboara
Prin zari alaturea cu ea.
Asa zbura cu mine-alaturi,
Si-mi tot vorbea cu ochii plini
De lacrimi, cum vorbeste-un tata
Cind pleaca fiul prin straini.
Eu insa beat de fericirea
Venirii mele pe pamint,
Nici n-auzeam ce spune dinsul:
Si-acum nemingiiat ce sint!
El mi-o fi spus vro taina mare!
Si parc-o stiu si c-o raspic;
Dar cind e s-o rostesc in vorbe
Simt bine ca nu stiu nimic!
O, dupa mii de ani, cind iarasi
Din cer, ca spirit, voi veni,
Voi fi cuminte, caci viata
Atit de draga nu mi-o fi.
Voi asculta de-al meu tovaras
Ca-n veci sa scap de nenoroc
Ori poate-n veci asa vrea soarta
Sa repetam acelasi joc?
Dintr-alte lumi
Aceasta pagina a fost accesata de 2258 ori.
