Decebal catre popor
de George Cosbuc
Viata asta-i bun pierdut Cand n-o traiesti cum ai fi vrut! Si-acum ar vrea un neam calau S-arunce jug in gatul tau: E rau destul ca ne-am nascut, Mai vrem si-al doilea rau? Din zei de-am fi scoboratori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flacau ori mos ingarbovit; Dar nu-i totuna leu sa mori Ori caine-nlantuit. Cei ce se lupta murmurand, De s-ar lupta si-n primul rand, Ei tot atat de buni ne par Ca orisicare las fugar! Murmurul, azi si orisicand, E planset in zadar! Iar a tacea si lasii stiu! Toti mortii tac! Dar cine-i viu Sa rada! Bunii rad si cad! Sa radem, dar, viteaz rasad, Sa fie-un hohotit si-un chiu Din ceruri pana-n iad! De-ar curge sangele parau, Nebiruit e bratul tau Cand mortii-n fata nu tresari! Si insuti tie-un zeu iti pari Cand razi de ce se tem mai rau Dusmanii tai cei tari. Ei sunt romani! Si ce mai sant? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfant, Zamolxe, c-un intreg popor De zei, i-am intreba: ce vor? Si nu le-am da nici lor pamant Caci ei au cerul lor! Si-acum, barbati, un fier si-un scut! E rau destul ca ne-am nascut: Dar cui i-e frica de razboi E liber de-a pleca napoi, Iar cine-i vanzator vandut Sa iasa dintre noi! Eu nu mai am nimic de spus! Voi bratele jurand le-ati pus Pe scut! Puterea este-n voi Si-n zei! Dar va ganditi, eroi, Ca zeii sunt departe, sus, Dusmanii langa noi!
Decebal catre popor
Aceasta pagina a fost accesata de 6100 ori.
