De profundis
de George Cosbuc
Pe sub dealurile Plevnei
Doar me spaima si fior ul,
Soarele-si ascunde fata
Si-ngrozit se-ntoarce norul
Sa se duca-ntr-alte parti.
O, a fost acolo-n vale
Moarte si pierire-odata,
Iar amara ei cumplire
Scrisa vreme-ndelungata
Povesti-se-va prin carti.
Umbla mai incet cu plugul,
Tu taranule, cu grapa,
Poar ta-te sa dai tarna
Mai deoparte-ncet cu sapa
Pe colnice cu porumb
Poate unde scurm pamantul
Tu sa vezi ca iese sange,
Plugul tau sa dezveleasca
Vrun voinic ce-n groapa plange
Zbuciumat de spazi si plumb.
Au venit din munti cu soare
Si din vai intunecate,
Au lasat pustii acasa
St ne si c mpii si sate
Si-au trecut grozavul rau.
Moarte ! Tu aveai cu tine
Tot alaiul spaimei tale :
Spune tu, putut-ai, moarte,
Sa opresti voinicii-n cale,
Sa le pui maniei frau ?
Pe sub dealuri pe la Plevna
Doarme spaima si fiorul
Plin de grije si-n tacere
Se strecoara calatorul
Prin pustiul loc de-omor.
Eu ma tem de-un semn, de-o soapta,
Caci din gropile tacute
Vor iesi cei morti cu vuiet,
Sute-n lupta iar cu sute,
Repetand pierirea lor !
De profundis
Aceasta pagina a fost accesata de 2323 ori.
