Ad memorandum
de George Cosbuc
Din frageda pruncie ca prietini am trait
Tinandu-ne de mana noi am calatorit,
Ca fratii pe-a vietii carare grea si neagra,
Dar soarta ticaloasa cu-amar ne-a pizmuit
Si n-a lasat cararea sa ne-o umblam intreaga
Ah, mana ei de ghiata pe veci ne-a despartit.
Te du, te du, amice, ci eu voi cugeta
Adeseori la tine si la iubirea ta
Si-n noaptea desperarii pe plaiul suferintii,
Cand totul m-a goni-ma (sic) din san, m-a exila,
Eu voi privi la tine, iar tu la providenta
Si astfel niciodata noi nu ne vom uita.
Ad memorandum
Aceasta pagina a fost accesata de 2886 ori.
