Saruta soarele cu drag pamintul
de George Cosbuc
Saruta soarele cu drag pamintul
Si flori de prin cimpii saruta vintul,
Izvoarele saruta rosii flori
Si roua lunci si vai saruta-n zori.
Azi-mine poti sa fii de moarte sarutata,
De ce te temi de sarutari, tu, fata?
Nu vezi cum sa saruta nor cu nor -
Rasare foc ceresc pe buza lor!
Sint fulgere, puteri razbunatoare:
Tot omul sarutat de ele moare!
Dar niciodata-n lumea asta nu s-a dat
Sa vezi amor de fulger sarutat.
Au fulgerile scop! Nu cad pierdute,
Cad tot in cei ce nu vreau sa sarute!
Saruta soarele cu drag pamintul
Aceasta pagina a fost accesata de 2518 ori.
